Scrisoare de la Domnișoara Ri

Doar el știe că îmi plac cireșele după urechi. Și să port flori în păr. Doar el știe să fie absent. Să mă iubească într-un câmp de maci și apoi să ma abandoneze. Doar el știe când luminile sclipesc pe Turnul Eiffel. Și că îmi place brânza pe cartofi. Că râgâi dacă beau șampanie direct […]

Citeşte mai mult

O zi perfectă de Sfântul Valentin

Dacă mă întrebați pe mine, o zi perfectă de sfântul Valentin ar suna așa. Mă trezesc la 5.45 și dau snooze. Adorm la loc. Alarma sună din nou, mă dau jos din pat înjurând. Mă spăl, mă machiez, beau cafeaua și alerg după autobuz. Îl prind, fac biletul prin sms, mă așez și răsfoiesc social […]

Citeşte mai mult

Postare fără nume

M-am apropiat de fereastră și am privit înăuntru ținându-mi palmele de-a latul feței ca pe ochelarii de cal. Casele părăsite mă fascinează și înfioară în același timp. Nu era nimeni, nu se auzea niciun zgomot, doar vopseaua ferestrelor cojindu-se. Pe podeaua prăfuită lumina luase forma alungită a ferestrelor.Pe pereții cu zugrăveală veche se vedeau urme […]

Citeşte mai mult

Gânduri nescrise în căutarea magiei pierdute

Am dus multe gânduri la culcare fără să reușesc să le aliniez frumos aici, în Trebuchet. Obosită, îmi promiteam că mâine, la serviciu, ori cum mă întorc acasă, dar nu. Anul ăsta nu mi-a lăsat mult răgaz de scris. Așa că gânduri nenumărate s-au ofilit, ca puse într-o glastră în care nimeni nu a avut […]

Citeşte mai mult

Chiriașul de la mansardă

Problema mea cea mai mare este că mă las locuită de oameni. Am chiriași, da. Sunt ca un cămin de nefamiliști, ori sala de așteptare a unei gări. Poți vedea în mine figuri fel și fel. Cîteodată îmi aplec capul, și, cu bărbia în piept, mă uit curioasă să văd ce mai fac. Sunt o […]

Citeşte mai mult

Provence

M. călătoreşte la Paris, pornind din Aeroportul International Henri Coanda. 8 august 2018 · Otopeni ·  Aceasta este o poveste despre o poveste. Orice asemănare cu persoane reale este reală. Povestea începe la sfârșitul iernii trecute când mi s-a intamplat o întâlnire cu o carte: Iubirile de tip pantof, iubirile de tip umbrelă. A fost suficient să citesc câteva zeci de pagini […]

Citeşte mai mult

Oameni stricați

Îmi plac oamenii “stricați”. Purtătorii de cicatrici. Oameni defecți, cu soarta strâmbă. De toate vârstele, națiile, culorile. Oamenii care-și cară tristețea în mers, în brațe, în surâs. Oamenii fericiți sunt banali. Nu or să te surprindă niciodată cu nimic. Surâsul lor este alcătuit din dinți. Este perfect. Dus regulat la dentist. Spălat de cel puțin […]

Citeşte mai mult

Locul secret

Este spațiul acela unde fiecare dintre noi fuge când emoțiile sunt prea multe, gălăgia prea mare, când nu-ți mai ajunge o singură inimă ca să bați toate bătăile de pe care le ai bătut. Locul secret poate fi unul fizic ori, ca în cazul meu, inventat, imaginar. Nu seamănă cu un ascunziș. Ci mai degrabă […]

Citeşte mai mult

Inima

Inima mea s-a născut bolnavă. Dar e o inimă bună, nu aș schimba-o cu alta. A avut nevoie de câteva reparații de-a lungul timpului dar încă știe cum să bată cât să o aud de dincolo de lume. Inima mea e obosită. Câteodată, seara, când ne băgăm în pat, se întoarce cu spatele, înbufnată, și-mi […]

Citeşte mai mult

Despre plecare

Plecările sunt de multe feluri. Oamenii pleacă și vin din cele mai diferite motive. De obicei fug de ceva ori fug spre ceva. Se pleacă din ură, plictis sau dragoste. Se pleacă pentru a ajunge. Se pleacă pentru a spori distanța. Uneori se pleacă pur și simplu, nu toate plecările au la capătul celălalt o […]

Citeşte mai mult

Adevărul despre fetele care citesc

Am citat chiar aici, nu de mult, o postare despre fetele care citesc. În zilele noastre există tendința asta de a categorisi oamenii, după barbă, după ocupație, după înclinație… Avem hipsteri, yuccies, metrosexuali, lumbersexuali, bisexuali, bărbați-femei și femei -bărbate, avem de toate. Și avem fetele care citesc. Cele despre care mai nou s-a aflat că […]

Citeşte mai mult

Joacă de-a adverbele

dacă ar fi să vorbesc, prea multe aș spune. dacă ar fi să fie, va fi fost. dacă ar fi să vie, ar fi să viu. dacă ar fi, însemna că ar fi fost. dacă ar fi, eu, tu cam ce am fi? lucruri de peste lume, de peste timp. dacă păi și, pai de […]

Citeşte mai mult

Eu vara citesc

Ieri am avut timp liber, timp de gândit aiurea. Ceea ce nu mi se mai întamplase de mult. Nu gânditul, că ăla e constant, ci timpul liber. Stând în fața calculatorului, în bucătărie (sau la trei ferestre, cum spune cineva), copleșită de căldură și cu un dor de ceva nedefinit, am avut o revelație: mie […]

Citeşte mai mult

I de la vreau

Așa a început, cu un vreau. N-aveam de unde ști că aveam să aud adesea, vreme de aproape un an, acel vreau care nimic nu însemna. Era doar modul său de a spune fie, condescendent, neîmplinitor, mincinos, la fel de mincinos ca sutienele cu bureți pentru fetele fără țâțe. Urma orice hai să… de-al meu. […]

Citeşte mai mult

Eu

Asta îmi doresc cel mai mult. Îmi urez cel mai mult: să fiu eu. Să rămân eu. Să mă schimb doar într-o eu și mai mișto, care să îmi placă și mai și. Nu este o dorință egoistă. Nu-l poziționez pe eu la antipodul celorlalți, nu mă separ, nu ies din grup, oricare ar fi […]

Citeşte mai mult

oameni nucă

Mă uit la el și-mi vine să-l cojesc. Are ochii rotunzi cu o sclipire de șag, uneori. Mai ales când stăm la masa din bucătărie. Și scoate limba la mine. Doar puțin, doar o clipă. Mă ține adesea de mână, aproape că nu îmi dă drumul. Și mă sărută mult. Eu mă uit la el […]

Citeşte mai mult

Cuvintele

Eu sufăr de cuvinte. Cuvintele sunt precum aburii alcoolului. Te fac să uiți realitatea, ori o dichisesc frumos, fix după gustul tău. Cuvintele sunt ca Jokerul din cărți, ele pot înlocui tot ceea ce îți lipsește, sunt mai afrodisiace ca mâncarea, mai amețitoare decât șampania, excitante, psihedelice… Prin cuvinte poți și să iubești mult, și […]

Citeşte mai mult

Visul. #1

Am visat că eram în vacanță cu Alinuța și cu Anne Hathaway într-un loc cu cireși înfloriți care aveau crengile împletite în formă de coșulețe și mă gândeam că ce fain, o să crească cireșele direct în coșulețele lor. Purtam codițe împletite și aveam mustăți lungi. Anne avea o valiză foarte mare și o scrisoare, […]

Citeşte mai mult

Cafea la ibric

Într-o lume de fițe occidentale descreierate, ori ipocrite, ori pur și simplu stupide (antivax, vegetarianism, veganism), de chefs și platinguri, eu cred în cafeaua la ibric. Există o plăcere a lucrurilor tale, a modului tău de a fi în asonanță cu rădăcinile care au crescut înainte ca tu să te fii născut fizic, cu pământul […]

Citeşte mai mult

Africa. Cotonou, Benin.

Nu mă gândisem niciodată până atunci că aș putea ajunge tocmai în Africa! Că așa e cu distanțele, sunt mari, greu de imaginat până le parcurgi. Acum, spre exemplu, știu că Africa e cam la jumătate de zi de zboruri cu avionul: dimineața ești acasă la Ploiești, seara la capătul celălalt al lumii. Visasem, desigur, […]

Citeşte mai mult