Ce sa întâmplă cu specia femeiască?

Mai întâi dați click aici . Apoi citiți.

Teoretic în acest moment ar trebui să lucrez. Practic, am avut o revelație. O rebelație.
Chiar acum două minute.

Am niște prietene bune. Două mai ales. Sunt trecute de vârsta pubertății și ele, ca și mine. Practic mai aproape de menopauză decât de vârsta coșilor. Gagici mișto. Și când zic mișto nu mă refer la unghii de plastic și extensii. D-alea mișto ca în cărți. Cu tocul fin și cratima la locul ei. Fete de suflet, cu suflet.

Suntem toate singure. Singure de rămâne lumea crucită că cum, Doamne, iartă-mă, nu suntem deja la casa noastră cu copii și tot restul oratăniilor care întruchipează o familie cum ar fi, de exemplu, un soț.

Nu suntem pentru că… pentru că. Sau mai bine spus în ciuda faptului că.

Dar să mă întorc la rebelație. Mă întreb, în vreme ce bărbatul a evoluat de la metrosexual la hispter, mandrogin și timbersexual cu femeile ce s-a întâmplat?  Tot la revoluția feministă a rămas? Nu trecem și noi în era asta modernă prin faze? Ori la noi totul se rezumă, ca întodeauna, la pescuitul inelului cu cele mai  multe carate, centimetri sau ce-o fi? Nu de alta, dar imaginați-vă cum ar ieși un clip video gen Black or White a lui Michael Jackson cu bărbații și fetele de azi. Lui îi crește barba, i se desenează pătrățelele pe abdomen, îi cresc carouri  la cămașă în vreme ce noi?…

Nu, serios, zic, singurele analize de care am dat eu pe net au fost cele referitoare la evoluția epilării inghinale la femei, de la pădurea tropicală la modelul brazilian. Nimic altceva.

Ori eu nu cred că lucrurile stau așa. Bine, să spunem că se mai vorbește uneori despre faptul că există din ce în ce mai multe cazuri în care ea aduce mai mulți bani acasă decât el. Și asta, zic eu, pentru că modelul acela de business în care se bate palma ca între băieți în fața unui tumbler cu doua degete de scotch fin și două parașute cu glezna la fel de fină nu mai este neapărat singurul care aduce bani. Și pentru că aproape toți sunt de acum convinși că fetele știu, de exemplu, să socotească (nu doar până la 28 cât face perioada respectivă), să scrie un e mail și să înmulțească o cifra de afaceri.

Ați încercat vreodată să deschideți subiectul cu un bărbat? Eu da. Primul lucru pe care îl vei auzi va fi: ați vrut egalitate.

Nu. Am vrut să nu mor analfabetă, să am un cuvânt de spus în ce privește produsul uterului meu și să pot vota, atunci când eventual am pe cine. În rest, ca să se știe clar, tot Cosânzene suntem. Toate. Chiar și Merkel, dacă și-ar lăsa părul lung.

Tragedia este că în epoca acesta, femeile care au curajul să fie, sunt singure. Ca mine, ca prietenele mele, ca alte femei mișto de care știu, fără să spun neapărat nume. Ori te încadrezi în modelul tu bagă mici în tine și fă ceafa mare că eu mă mulțumesc cu mirosul de pe scobitoare ca nu cumva să mă îngraș că dup-aia te duci la vecina cu unghiuțele chiar mai roz decât ale mele, ori ești singură. Ori renunți  la orice pasiune te-a măcinat vreodată, ori ești singură. Ori își sinucizi neuronii prea curioși, ori ești singură.

Pentru că tot ce contează, în realitate, este să ai fundul mic, dar nu prea mic. Să ai țâțe dar ele să nu se lase niciodată. Să ai serviciu, dar nu prea mult așa. Să fii poate și un pic deșteaptă, dar să nu o arăți. Să știi să taci, mult, lebedește. Să îl însotești la sindrofii, să îl lași să se îmbete, să fii mândră că te dansează pe gara noastra mică privește-mă să vezi ce frică mi-e că mor, și apoi să conduci tu, că doar d-aia au femeile carnet. Să nu te superi dacă mai scapă la hîrjoneală cu una, cu alta. Că doar tot le tine se întoarce. Folosit, da, dar pe tine te iubește, de fapt. Să știi cum să faci ciorbă fără a mirosi a ciorbă vreodată în viața ta, căci asta omoară orice erecție, indiferent de dimensiuni. Să ai precizie elvețiană la făcutul dungii la pantaloni. Să vrei lucruri de la el, cum ar fi bijuterii, țoale și mașină, pentru dacă ți le iei singură, el se va duce la una care n-are, inimosul.

Căci dacă un pic doar te duce mintea, dacă ai banii cât să îți iei eventual toate perechile de pantofi pe care le dorești, dacă vrei ca micul să se împartă la doi și nu te mulțumești doar cu mirosul de pe scobitoare, dacă vrei un tovarăs de viață, un partener de aventură, cineva cu care să lucrezi la nenorocita aia de scară până la Lună unde eventual să mergeți împreună, ești friptă.

Pentru că lucrurile nu stau așa. Ce contează este să te epilezi brazilienește și să nu observi că dincolo de dincolo lucrurile, la modul ideal, ar trebui să fie altfel.

In rest, eu mă mai întreb doar ce se va întâmpla după ce au crescut toate pătrățelele de pe abdomen, respectiv cămașă.

Și dacă nu găsesc singură răspunsul, oricum le am pe prietenele mele, cu care lucrez la scara aia spre Lună, spre Argentina, spre unde-o-fi.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s