Despre mame și grădini

A propos de suflet de mama: maica-mea nu doar imi face de mancare chiar si atunci cand nu vreau, ci imi culege flori din gradina sa ma bucur si eu de ele cand ma intorc de la birou, ca doar stau inchisa intre patru pereti si trecere primavara pe langa mine.

Vara, cand vanzatorul de pepeni trece pe strada noastra, il fluiera de pe geam cu degetele infipte in gura (sa se inteleaga de ce si eu sunt asa o doamna fina!) si striga la el:
– Hei, ai dat calului sa bea apa?! Daca nu i-ai dat, nu cumpar pepeni de la tine! 

Alterori il asteapta, tot la fereastra, nu sa cumpere pepeni, ci doar sa se asigure ca nu ii e sete calului cumva…

Mai de curand am adoptat-o pe Luli, pisicuta, o stiti. Ii zice Șerpulică, fiindcă e lunga și slabă. Lui Luli ii plac fluturii, dar e cam toanta, sau prea frageda inca in ale vanatorii. Așa că, de cum un fluture apare prin casă, mama o ia de subsuori și aleargă cu ea de colo-colo, sa vaneze impreuna.
Luli se balangane intre mainile mari ale mamei, miauna excitata si da din labute cu viteza ametitoare. Pana la urma una sau cealalta prinde fluturele.

Iar eu asist, ma amuz si ma gandesc ca mamele nu ar trebui sa imbatraneasca niciodata ca apoi, fara ele, raman gradinile neculese…

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s