Dialog cu un sărut

În căușul palmei mele este un sărut. Stă acolo. Mă uit la el, se uită la mine.Nu reușesc să-i vorbesc, fiindcă el vine dintr-un suflet și a fost amplasat între linia vieții și cea a sorții de o gură care în general are darul tăcerii și al nerostitului.

Acum, toată ziua m-am gândit la semnul cald din palma mea. Și țin mâna strânsă, să nu care cumva să cadă. Din când în când, o deschid răsfirând încet degetele și el tot acolo stă. Mut. Atâta doar: mă privește.

Atunci mi-am adus aminte de poezia aia a lui Nichita, cu talpa și sărutul:

Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi
și ți-aș săruta talpa piciorului,
nu-i așa că ai șchiopată puțin, dupa aceea,
de teamă să nu-mi strivești sărutul?

Și mă gândesc la sărutul încolăcit pisicește în căușul mâinii mele. Ce să fac să nu se piardă? Că mi-e așa de drag!… Să mă îndeletnicesc și eu, oloaga de iubire care sunt, cu folosirea unei singuri mâini? Să-l ud la rădăcina cărnoasă?

Și uite așa, nehotărâtă, scriu iar el mă privește întrebător: ce este? zice. Cuvinte, îi zic. Despre mine? continuă el. Despre tine, răspund eu. De ce scrii despre mine? face curios.

Pentru că nu pot să tac. Pentru că ești prea frumos. Pentru că îmi gâdili palma și-mi intri pe sub pleoape când oftez, închid ochii și încerc să nu mă mai gândesc.

De-aia.

mia

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s