Fără piele

Sunt zile în care plec în lume uitându-mi pielea acasă. Parcă o şi văd acolo, pe un hol inexistent, într-un inexisten cuier, atârnând plină de cute ca un parpalac mototolit.
Pielea este, probabil, singura protecţie pe care Creatorul a inclus-o în livrarea standard. Când iese sânge, este practic semnalul colorat de alarmă: vezi că o să doară!

Starea de fără-piele este un fel de nudism al sufletului, o bulimie a simţurilor, o nevoie de a asimila din toate părţile tot, pe nerăsuflate. Imaginaţi-vă că nu puteţi nici măcar transpira pentru a vă regla temperatura internă pentru că, fără piele fiind, nu aveţi pori.

Este o senzaţie usturătoare care atinge terminaţiile nervoase fără intermediari. Dar dacă o încerci odată, nu te mai poţi lipsi. Pentru că nefiltrarea stimulilor dă sens fiecărei bătăi de inimă.

Starea de fără-piele nu se decide, se atinge pur şi simplu.Sau îţi este provocată. Cum mi se întâmplă mie când, indiferent de obstinaţia cu care încerc să ţin pielea pe mine, rămân constant despuiată în faţa unei persoane. Una singură capabilă să creeze asupra mea efectul ăsta de auto-cojire.

Încercaţi să imaginaţi senzaţia de piele julită, de carne prin care se vede sângele circulând şi imaginaţi cum ar fi să îşi plimbe cineva continuu buricele degetelor pe zona aia…O mângâiere lipsită de intenţii violente, uneori aproape absentă, ca atunci când stai întins pe canapea cu ochii la televizor. Fiorul este magnitudic, clar.

Bine, acum încercaţi să vă imaginaţi cum e să nu te poţi feri de asta.

mia

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s