Interviu imaginar cu mine

Din seria borderline, bipolară, tot una.

Eu către mine:
– Hai să facem un exercițiu de imaginație!
– Hai.
– Ești un om bun?
– Cred că da.
– Ce înseamnă să fii un om bun?
– …
– Ești creștină?
– Da.
– Ce înseamnă să fii creștină?
-Să ai liber de 25 decembrie, să faci bradul, să împachetezi cadouri, să mergi la mare de Rusalii, să îți dai cu rimel pe gene și apoi să mergi să iei lumină, să mergi la nuntă, să rîzi la poanta popei, aia cu pișcotul, să mergi apoi la restaurant, să își promiți că mănânci doar aperitivul, apoi să încerci și sarmalele, și friptura și peștele iar tortul să îl mănânci chiar tot că și așa…
– Altceva?
– Să ții post cu patè vegetal, dar să continui să înjuri în trafic, la serviciu și eventual și acasă.
– Ai ajutat vreodată pe cineva?
– Nu știu, nu cred. Se pun banii dați uneori cerșetorilor?
– Ai făcut voluntariat?
– Nu. Dar aș fi vrut. Acum nu mai am timp.
– Ai înșelat, mințit?
– Foarte probabil. Nu nepărat voluntar. Se pune?
– Ce înseamnă cuvâtul refugiat?
– Nu știu exact. Cineva care fuge de război sau așa ceva.
– Ce înseamnă terorist?
– Oameni care omoară alți oameni.
– Ăștia sunt asasini.
– Totuna.
– Câți teroriși cunoști?
– Personal sau cum?
– …
– Unu.
– Pe care?
– Bin Laden.
– Bin Laden și mai cum?
– Nu știu.
– De unde îl cunoști?
– De la teve.
– Ce naționalitate avea?
– Nu știu.
– Ce religie avea?
– Musulman.
– Ce înseamnă să fii musulman?
– Nu știu. Să ții post negru, să te rogi cu fundul în sus, să porți văl.
– Atât?
– Să duci războaie.
– Cine este Mahomed.
– Un profet. Dacă nu se duce muntele la Mahomed, se duce Mahomed la munte.
– Cine este Isus?
– Isus.
– Ai cunoscut musulmani?
– Da.
– Ce ți-au făcut?
– M-au primit la masă, mi-au dat fructe din grădină.
– Știi vreun cuvânt în limba arabă?
– Da. Habibi.
– Ai citit vreo carte a unui autor arab?
– Nu.
– Știi numele vreunui poet arab?
– Nu. Am studiat ceva la facultate, îmi plăcuse. Dar am uitat.
– Știi vreun muzician arab?
– Nu.
– O melodie arăbească?
– Da, aia cu habibi ceva…
– Cine o cântă?
– Nu știu.
– Ai cunoscut vreun sirian?
– Nu. Dar am mâncat la un restaurant arăbesc la București. Mi-a plăcut. Patronul era sirian.
– Ai trăit vreodată un război?
– Nu.
– Ai emigrat?
– Da. Și apoi m-am întors, ca popii care se răspopesc. M-am răsemigrat.
– Ai văzut vreun refugiat la tine pe stradă?
– Nu.
– În cartier?
– Nu.
– În oraș?
– Nu.
– Ce înseamnă să fii cetățean european?
– Să am drepturi.
– Ce drepturi?
– Nu știu. Drepturi. Să plec prin țările vecine cu buletinul.
– Ce părere ai despre ce se spune despre români în Europa?
– Aceeași părere pe care o am despre ce spun românii în legătură cu alții.
– Adică?
– Adică oamenii sunt ingoranți. Nu peiorativ. La propriu. Ignoră. Nu știu și nu vor să știe. De frică.
– Frică de ce?
– Frică să afle că nu sunt nici mai buni, nici mai răi ca alții.
– De ce faci asta?
– Ce?
– Interviul?
– Pentru că încerc să-mi înfrâng frica, să nu fiu ignorantă.
– Și? Funcționează?
-…
– Funcționează?
– Poate că da. Uite, scriu.

mia

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s