Lapte-n țâțe

Se spune că pe piața eroilor s-a instaurant o criză profundă. Inflația, criza de timp, Internetul, meteoriții, mai multe Armagedonuri ratate… scuzele ar fi multe dar…

..permiteți-mi, vă rog eu, să nu fiu de acord pentru că omul modern își are totuși un erou: pe sine.

El se hrănește din propria poveste chiar în timp ce o scrie. Lumea, devenită prea mare, prea toată, îl alungă înspre propria cameră în vreme ce se lasă călătorită de la un capăt la celălalt.  Singurătatea nu mai este o experiență a autocunoașterii ci o simplă ocazie a autoprocreării, pentru că omul modern, izolat în lumea largă, se udă la rădăcină ca să-și mănânce fructele, și frunzele, și rădăcina, până și coaja scorțoasă. Dacă nu și puii, făcuți să prezinte lumii, ca la expoziție, alte și alte versiuni proprii…

Căci, doamnelor și domnilor, lăsa-ți-mă să vă spun, omul modern, Auto-eroul, își face armură haute-couture din propriile valori. Le lustruiește, slefuiește, și  le face stindard și blazon. De asemenea (virgulă!) el iubește și falsul sacrificiu de sine, privește cu înduioșată lipsă de detașare, comod așezat în vârful propriului altar, sângele donat la Asociația Iubește-ți Cel Mai Aproapele Adică Pe Tine, în schimbul căruia nu a primit, ah, nici măcar un kilogram de zahăr tos.

Eroul modern are o personalitate sensibilă, înduioșându-l mai ales propria existență. Iubește, cu sârg și vorbe frumoase, în oglindă de obicei. Spune (crezându-se) te iubesc ființei de alături ca să trăiască bucuria performării rolului, se gâdilă la talpa sufletului și spune bancuri ca să se facă singur să râdă. Dă noroc pentru a-și auzi paharul ciocnindu-se cristalin și dacă sărută, este pentru că acesta este singurul mod de a-și șimți propria gură, prin contrast cu alta.

Cea mai mare avuție a eroului modern este propriul orgoliu, cocoașa egoului nemăsurat care, atunci când privește peste umăr, îl face să se creadă, de fapt, mai înalt. El iubește în replici de filme, uneori porno, dar întotdeauna onanistic, de dragul pozei. Dragoste de dicționar, după definiție, pentru că trucurile, de acum, sunt la îndemâna tuturor, frumos listate pe Youtube, uneori with lyrics, după cum bine se știe.

Dragă Eroule Modern, să-mi ierți nemaiauzita îndrăzneală, dar aș dori să îți dau o veste: iubirea, de oricine, nu este te iubesc, nici mi-e dor de tine, nici Suflețel, Guriță, Păpușică, Iubita, nici Ah-ce-țâțe-ai-mă-bagi-în-boală. Iubirea e mocirlă, umilință, oftat, este lipsită de principii, iubirea arde intestinele, ustură, ea nu stă în ramă ci zace pe trotuarele scuipate. Iubirea nu e orgoliu, nu e nici lacrima artistică de pe obraz, iubirea înseamnă mucii, înjurătura, înseamnă carnea, parfumul sudorii din așternuturi… Iubirea nu miroase a roze, ci a sânge.

Dar mai presus de orice, iubirea este ca laptele din țâța de mamă: crește în tine ca să hrănească pe celălalt.

Așa că te invit, creștinește, să te scobori din Photoshop, și să te dai după urechi cu aghiazma păcătoșilor. O fi având iz de pucioasă, dar, crede-mă, e singura alternativă onorabilă.

cu stimă,

mia

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s