Și dacă ”nu mai vreau”?

Dragă prietene imaginar,

Ai observat că indiferent de câți prieteni ne-imaginari ai avea, tot rămân lucruri pe care ai vrea să le povestești cuiva dar persoana potrivită nu există?… Cred că asta înseamnă singurătatea, de fapt. Și nu vorbesc de lipsă de oameni în jurul tău. Nici măcar de lipsa persoanelor dispuse să te asculte, ori să te ajute, ori să te mângâie dacă e nevoie.

Vorbesc despre momentele în care simți că trebuie să decizi într-o direcție sau în cealaltă și nu știi. Te oprești în loc, te uiți în stânga, în dreapta, ca înainte de a traversa, ești singur, cu tine, iar pasul îți rămâne blocat. Stai pe loc și îți dorești ca, prin magie, să apară cineva să îți spună pe-acolo sau strada să se îngusteze și celălalt trotuar să vină singur la tine. Nu ar fi minunat?…

Ar fi. Dar trotuarele rămân mereu la locul loc pentru că sunt pietre și pietrele știu cel mai bine să stea nemișcate.Și te obligă. Te obligă pe tine să alegi direcția.

Atunci mi-am zis: și dacă nu aș face-o? Și dacă ”nu mai vreau”? Pur și simplu. Nu mai vreau să merg în nici o direcție, vreau să vină direcțiile la mine.

La un moment dat, de-a lungul existenței noastre, fiecare ia decizia de a fi într-un fel. Își creează o imagine de sine care îl va condiționa până la sfârșit. Orice decizie luată, orice lucru făcut, ori nefăcut, orice vorbă, orice trăire va fi reprezentarea a ceea ce noi credem despre noi că am fi. O pușcărie cu limite autodefinite din care nici dracu nu ne mai scapă. Practic ne alegem trotuarele, semafoarele, sensurile interzise și parcările cu plată care credem că fac vreo scofală din noi.

Scofala brunetă care sunt eu are și ea trotuarul ei. Măturat, dichisit, cu linia dermatografului trasă la fix, de mai mare dragul. Îmi poartă numele, trotuarul ăsta. Și poreclele toate.

Dar nu mă mai încape. Și cred, dragă prietene imaginar, că nici nu trebuie să mă încapă. Prin urmare, iată-mă, șezută pe bordură, probabil bosumflată, cu privirea țintită spre celelalte trotuare așteptând miracolul pietrelor care se pun în mișcare pentru că eu, pe bune zic, chiar nu mai vreau!

mia

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s