Oboseala nouă

Sunt atât de obosită încât am pierdut gustul oboselii. Știi?… ca atunci când repeți un cuvânt atât de mult încât își pierde sensul.
La fel și eu, am pierdut sensul oboselii. Mi-a rămas doar un tremurat ușor în gambe și o ascunsă durere cervicală și gestualitatea, automată, inerțiatică.
Oboseala e un fel de drog când te obișnuiești cu ea, iar senzația de odihnă devine aproape plictis: ah, câte mai am de făcut ca să mă simt iar obosită!…

În ultima vreme mi s-au întâmplat lucruri. (Ce-mi mai place să fiu vagă!!.., parcă nu știu că veniți aici să mai luați o bucată din mine!). Se întâmplă lucruri, ziceam, care îmi arată câte mai am de trăit până să cedez plictisului odihnei. Câte lucruri mai am de știut, câte de simțit, câte de pierdut, câte de câștigat, de luat, de furat..

Am treabă, oameni buni, treburi multe. Și îmi place să fiu obosită, pentru că abia când mi se sfârșesc puterile simt că am făcut deajuns din toate câte sunt de trăit. Și când mă bag în așternuturi, nu mă gândesc la odihnă, ci la o oboseală nouă, care cine știe ce surprize îmi rezervă.

mia

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s