Am 36 de ani.
4 pisoi.
2 câini dintre care unul pătrat.
Câțiva prieteni.
O meserie pe care o iubesc.
Un număr ics de cărți.
Mai multe gânduri.
Câteva întrebări existențiale.
Niște kilograme în plus (dar esențial aranjate).
Câteva planuri de viitor.
Un telefon lipsă.
O poftă de viață.
Un număr determinat de dorințe.
Un iubit care mă iubește de la distanță.
Un iubit care mă iubește neiubindu-mă.
Un iubit care mă iubește învățând să iubească.
Am câteva fire de păr alb.
Am în gând să văd lumea și ea pe mine.
Am un sentiment că și asta e doar o etapă.

Am putea spune că sunt aproape fericită. Numai că eu nu aspir la fericire. Aspir să ajung la capătul curiozității mele. Aspir și inspir. Vreau totul, mereu, cu aceeași intensitate. Când voi găsi pe cineva capabil de a fi, constant, atunci drumul meu îmi va răsuna altfel pașii.

Până atunci, am o mare lipsă. Singurul lucru care mă liniștește este faptul că sunt perfect conștientă de asta.

noapte bună,

mia