Dorințe

  Unele dorințe sunt vechi cât de acum până într-un timp vag al copilăriei noastre. Nu știi exact când s-a născut și  nu se cristalizează decât la un moment dat, unul precis, într-o anume zi, pe care o știe doar ea.

Eu am dorințe mari și dorințe mici, dorințe zilnice și dorințe pe viață, am liste care uneori par a se goli (atunci se numește fericire) și liste ale căror colțuri se îndoiesc și consumă de atâta purtat în suflet.

Am învățat că dorințele trebuie să le lași să se împlinească ele pe sine. Nu e treaba ta să faci nimic. Adică, ba da, este cumva, dar trebuie să aștepți momentul potrivit să iei decizia, iar momentul potrivit nu îl știi tu, dar îl știe dorința ta.

Dorințele mele au aproape întotdeauna de-a face cu vreo carte. Nu știu de ce. Așa cum nu știu de ce cărțile au fost întotdeauna locul meu preferat. De când mă știu. Poveștile. Cuvintele, modul în care se pot combina, amesteca în mii de rețete complexe cu tot felul de gusturi. Așa cum nu am știtut de ce tot între paginile unei cărți m-am regăsit întotdeauna după perioade de rătăcire, de absență din mine.

Toate lucrurile din viața mea au avut dintotdeauna de-a face cu cărțile, cu personajele lor, cu poveștile, cu pildele, cărțile mi-au fost și zenit și nadir, busola mea principală, drumul spre casă. Sunt convinsă că m-am construit pe mine din cărți, bucată cu bucată. Dacă cineva mi-ar tăia carnea cu o lamă fină, pe lung, ar ieși profile de hârtie, pagini puse una peste alta cât să facă un om.

De curând mi s-a întâmplat din nou. M-a chemat o carte la ea. Că așa este. Descoperirile cele mai frumoase, când este vorba de cărți, le faci tu, dar nu le faci tu. Ca în povestea lui Cărtărescu, cea cu ” Fata de la marginea vieții”, una dintre preferatele mele, fata cu aripi și cheiță între omoplați și parfum de leandru care trăiește în locul unde personajele își aleg autorul… M-am gândit atunci că așa trebuie să fie, și dacă personajele își aleg ele autorul, ci nu vice-versa, cel mai probabil și cărțile își aleg cititorul, nu cum credem noi.

De curând, prin urmare, m-a ales o carte. Mi s-a aruncat în grabă în coșul de cumpărături alături de alte două, de parcă ar fi fost lucrul cel mai natural din lume, și cu aceeași naturalețe eu am adus-o acasă la mine, la noi.

Nu știam ce frumoasă era, și cu atât mai puțin mi-am imaginat că avea să-mi împlinească una dintre cele mai vechi dorințe.

Și ca orice lucru destinat să fie, când ți se întâmplă, deși pare că tu ești cel care îl înfăptuiește, în realitate rolul tău este al cheiței dintre omoplați, cea care trebuie întoarsă pentru a încărca mișcarea aripilor.

Cartea pare desprinsă din lumea mea, caleidoscopică, fără reguli precise, luminoasă, magică; de fiecare dată când o deschid am impresia că sunt un copil care se uită printr-un ochean spre o lume mult dorită.

Nu știu câți pași am făcu spre dorința mea din momentul în care am început să citesc cartea; cu toate că încerc să strâng ochii minții și să identific momentul precis în care am zis ”gata, asta e, o fac!”, nu deslușesc deloc în trecutul foarte apropiat declicul și tot timpul am impresia că trebuie să merg cu muuult, mult mai mult în urmă.

Cert este că acum totul s-a aranjat.

Plec în sudul Franței, în călătoria viselor mele. Și nu, nu este o decizie anulabilă, indiferent de motive. Chiar plec. Toate detaliile sunt stabilite, drumul, biletele, hotelurile…

Mi-au trebuit trei zile (și probabil visele a trei nopți) să fac totul, ca într-o minunată stare de transă de culoare aurie.

Cel mai furmos, însă, a fost, la vreo săptămână după ce mi-am stabilit traseul, să citesc pagina pe care am fotografiat-o aici și să descopăr că tot ce mi-am dorit era deja scris în cartea mea, cuvânt cu cuvânt, că asta mă va aștepta și că dorința a prins realitatea din urmă și acum o ține strâns pe loc așteptând semnalul meu.

Se împlinesc două săptămâni de când sunt din nou fericită. Din nou eu. Întreagă. Grație unei cărți care m-a luat frumos de mână și m-a condus până la ușa ființei mele unde s-a oprit și mi-a zis:  aici ești. intră. 

2 gânduri despre „Dorințe

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s