Povești cu zâne

Am cunoscut un tip care trăiește într-un tort. Cel puțin așa susține.

Mi-a dăruit o măslină ca pe o perlă crescută în copac. Și niște frunze de busuioc, să îmi poarte noroc. Îmi zice Zâno, așa, cu ”o” de la vocativ și mie îmi place. Cică are un nuc dar eu am o senzație că nu prea știe ce să facă cu nucul ăla. Nu poți avea un nuc așa, oricum, că dacă nu, te are nucul pe tine, nu știu cum să mă explic. Ca și cu pisoii, am citit eu undeva că pentru ei umanii sunt în realitate niște pisici mai mari (care nu fac pipi la litieră, aș adăuga).

Cică ”dacă ai fi gustat din salata de roșii făcută de mine la cină, Doamne, nu te-ai mai fi oprit din întins în farfurie”. Așa m-a agățat. Ați mai pomenit? Adică, ați mai pomenit să funcționeze? Bine, bănuiesc că el a contat pe zeama de la salată, dar pe mine exclamația m-a cucerit, căci, Doamne, cum dracului să nu întingi?!

A mai spus apoi ”am un măslin într-un ghiveci (…) sunt frumoși și nepretențioși, cer puțin și dau mult.”

Îmi plac oamenii care gândesc în termenii ăștia. Chit că vorbea despre măslinul ăla cu o singură măslină, promisă mie.

După aceea am discutat serios despre zmeură, ah, de ce nu te-am cunoscut mai devreme!, a zis și eu i-aș fi povestit că acum două duminici, pe ploaie, m-am băgat într-o grădină cu pământ afânat, mi-am ridicat rochia aproape în poale și am cules din ultima zmeură de anul ăsta și că m-am urzicat, am băgat mâinile prin pânze ude de păianjen și că unele erau stricate, altele aproape uscate dar a meritat, numai că dup-aia discuția a ajuns de la sălcii la nimfe, iele, vulpi și alte chestiuni vitale precum melcii și picioarele goale.

În următoarele seri ne-am învârtit în jurul pâinii prăjite frecată cu usturoi, eu l-am întrebat dacă are buzdugan și el dacă am sânii mari, care oricum era vorba de recuzită la modul literar, să nu se înțeleagă greșit, mi-a spus povești de o țigare și povești de mai multe țigări, am decis că ne lăsăm de fumat simultant, cândva, într-o luni și dup-aceea m-a pupat.

Văd că afară s-a făcut din ploiae, soare și eu am de tradus despre un aparat de făcut chei dar în realitate aș merge cu picioarele goale pe undeva, așa, nu fără țintă, ci cu o țintă mai vagă. Și am zis să scriu de asta, ca să nu uit, că discuțiile despre zeama de la salata de roșii sunt importante, nu trebuie lăsate în voia memoriei naturale, că e hoață.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s