O zi perfectă de Sfântul Valentin

Dacă mă întrebați pe mine, o zi perfectă de sfântul Valentin ar suna așa.

Mă trezesc la 5.45 și dau snooze. Adorm la loc. Alarma sună din nou, mă dau jos din pat înjurând. Mă spăl, mă machiez, beau cafeaua și alerg după autobuz.

Îl prind, fac biletul prin sms, mă așez și răsfoiesc social media. Nimic nou. De câțiva ani încoace toți sunt pe I hate Valentine’s day mood.

În realitate, pe cineva de iubit cu care să petrecem ni-l dorim cu toții. Unora le place cu trandafiri, ciocolată, cina romantică și sex. Dacă ar fi după mine, ordinea logică ar fi invers. Sex cu burta plină e nașpa. Râgâi.

Altora le place…treaba lor cum. Poate cu țuică și sarmale. Sau spart de semințe în fața televizorului.

Eu nu sărbătoresc nici pe 14, nici de Dragobete. În primul rând pentru că aproape niciodată nu am habar ce dată e. În al doilea rând pentru că eu nu pot iubi la sincron cu tot globul. Mie imi place să fie altfel. Întotdeauna.

Dar dacă ar fi să sărbătoresc, mi-ar plăcea așa: să mă întorc se la serviciu, să mă spăl pe dinți și să plec din casă doar cu țigările după mine.

El să mă aștepte la poartă cu o sticlă de spumos într-o mână și cealaltă în buzunar. Să plecăm pe jos prin oraș fără țintă, căutând niște scări pe care să ne așezăm. Cu cât mai paradite, cu atât mai bine.

Să ne așezăm, să deschidem sticla și să bem direct din ea.

Să ne intre bulele pe nas și să ne înecăm și să scuipăm băutura din gură. Apoi să râdem tare, hăhâit, nedelicat, bătând din picioare.

Să spunem bancuri porcoase. Să ne povestim de la serviciu. Să ne pupăm mult și lung. Să ne înghețe curul pe scări și mâine pe sticlă.

Să-mi curgă mucii de frig, el să mi-i șteargă și apoi să mă pupe. Să ne uităm pe telefon dupa cel mai scump hotel dintr-un loc la care visez, să căutăm mult până-l găsim pe cel perfect, apoi să glisăm și să închidem aplicația. Era doar așa, în joacă.

Să facem planuri despre cum o să mergem la băi la bătrânețe și cum o să facem mișto de toată lumea. Sau cum or să râdâ ceilalți de noi. Sau despre ce fain ar fi dacă s-ar zugravi odată blocurile astea triste din oraș.

Sau să ne uităm pe youtube la filmulete cu oameni care cad. Așa, stând pe scări, în întuneric, aprinzând câte o țigare din când în când și mai sorbind neelegant niște spumos, cu fețele iluminate doar de ecranul telefonului.

Apoi hai să plecăm că am înghețat. Să bălăngănim sticla după noi că nu e niciun coș de gunoi. Și să pornim înapoi pe jos, de mână, vorbind și râzând din inimă. Pentru că atunci când iubești cu adevărat râzi mult împreună.

Dup-aia să mă depună la poartă. Să mă ridice în brațe să mă pupe. Să ne iubim în altă zi ca azi e vineri și suntem rupți. Să închid poarta și să mă ridic pe vârfuri să-l pup peste gard.

Și-atât. Așa mi se pare mie ca e dragostea.