"Știți, oamenii trăiesc mulți ani, dar în realitate trăiesc cu adevărat numai când reușesc să facă lucrul pentru care s-au născut. Înainte și după nu fac decât să aștepte și să își amintească." (A.Baricco, Această Poveste)
Așa a început, cu un vreau. N-aveam de unde ști că aveam să aud adesea, vreme de aproape un an, acel vreau care nimic nu însemna. Era doar modul său de a spune fie, condescendent, neîmplinitor, mincinos, la fel de mincinos ca sutienele cu bureți pentru fetele fără țâțe. Urma orice hai să… de-al meu. […]
Citeşte mai mult
Doar el știe că îmi plac cireșele după urechi. Și să port flori în păr. Doar el știe să fie absent. Să mă iubească într-un câmp de maci și apoi să ma abandoneze. Doar el știe când luminile sclipesc pe Turnul Eiffel. Și că îmi place brânza pe cartofi. Că râgâi dacă beau șampanie direct […]
Citeşte mai mult
Dacă mă întrebați pe mine, o zi perfectă de sfântul Valentin ar suna așa. Mă trezesc la 5.45 și dau snooze. Adorm la loc. Alarma sună din nou, mă dau jos din pat înjurând. Mă spăl, mă machiez, beau cafeaua și alerg după autobuz. Îl prind, fac biletul prin sms, mă așez și răsfoiesc social […]
Citeşte mai mult
M-am apropiat de fereastră și am privit înăuntru ținându-mi palmele de-a latul feței ca pe ochelarii de cal. Casele părăsite mă fascinează și înfioară în același timp. Nu era nimeni, nu se auzea niciun zgomot, doar vopseaua ferestrelor cojindu-se. Pe podeaua prăfuită lumina luase forma alungită a ferestrelor.Pe pereții cu zugrăveală veche se vedeau urme […]
Citeşte mai mult
Asta îmi doresc cel mai mult. Îmi urez cel mai mult: să fiu eu. Să rămân eu. Să mă schimb doar într-o eu și mai mișto, care să îmi placă și mai și. Nu este o dorință egoistă. Nu-l poziționez pe eu la antipodul celorlalți, nu mă separ, nu ies din grup, oricare ar fi […]
Citeşte mai mult
Am dus multe gânduri la culcare fără să reușesc să le aliniez frumos aici, în Trebuchet. Obosită, îmi promiteam că mâine, la serviciu, ori cum mă întorc acasă, dar nu. Anul ăsta nu mi-a lăsat mult răgaz de scris. Așa că gânduri nenumărate s-au ofilit, ca puse într-o glastră în care nimeni nu a avut […]
Citeşte mai mult
Mă uit la el și-mi vine să-l cojesc. Are ochii rotunzi cu o sclipire de șag, uneori. Mai ales când stăm la masa din bucătărie. Și scoate limba la mine. Doar puțin, doar o clipă. Mă ține adesea de mână, aproape că nu îmi dă drumul. Și mă sărută mult. Eu mă uit la el […]
Citeşte mai mult
Știți senzația aceea de imediat după o călătorie când sunteți acasă dar parcă locul de unde ați plecat se află aici, după ferestra închisă a casei, la câțiva pași mai încolo? Pentru mine este așa întotdeauna. Iau locurile după mine și nu le mai pun la loc niciodată. Mi le aduc acasă. În seara asta […]
Citeşte mai mult
Problema mea cea mai mare este că mă las locuită de oameni. Am chiriași, da. Sunt ca un cămin de nefamiliști, ori sala de așteptare a unei gări. Poți vedea în mine figuri fel și fel. Cîteodată îmi aplec capul, și, cu bărbia în piept, mă uit curioasă să văd ce mai fac. Sunt o […]
Citeşte mai mult
Am visat că eram în vacanță cu Alinuța și cu Anne Hathaway într-un loc cu cireși înfloriți care aveau crengile împletite în formă de coșulețe și mă gândeam că ce fain, o să crească cireșele direct în coșulețele lor. Purtam codițe împletite și aveam mustăți lungi. Anne avea o valiză foarte mare și o scrisoare, […]
Citeşte mai mult
Într-o lume de fițe occidentale descreierate, ori ipocrite, ori pur și simplu stupide (antivax, vegetarianism, veganism), de chefs și platinguri, eu cred în cafeaua la ibric. Există o plăcere a lucrurilor tale, a modului tău de a fi în asonanță cu rădăcinile care au crescut înainte ca tu să te fii născut fizic, cu pământul […]
Citeşte mai mult
Nu mă gândisem niciodată până atunci că aș putea ajunge tocmai în Africa! Că așa e cu distanțele, sunt mari, greu de imaginat până le parcurgi. Acum, spre exemplu, știu că Africa e cam la jumătate de zi de zboruri cu avionul: dimineața ești acasă la Ploiești, seara la capătul celălalt al lumii. Visasem, desigur, […]
Citeşte mai mult