Provence

M. călătoreşte la Paris, pornind din Aeroportul International Henri Coanda. 8 august 2018 · Otopeni ·  Aceasta este o poveste despre o poveste. Orice asemănare cu persoane reale este reală. Povestea începe la sfârșitul iernii trecute când mi s-a intamplat o întâlnire cu o carte: Iubirile de tip pantof, iubirile de tip umbrelă. A fost suficient să citesc câteva zeci de pagini […]

Citeşte mai mult

De ce s-au sinucis fântânile

Așa s-a întâmplat, nu mint. S-a dus vestea ca un fir rece de vânt care deranjează frunzele pe caldarâm. Poetul murise. Au plâns melcii din antene, busuiocul și mărarul s-au ofilit, bulioanele lumii s-au acrit, fluturii, aiuriți, nu au mai știut ce să facă cu aripile. Vrăbiile s-au oprit pe gard, toate, pe toate gardurile, […]

Citeşte mai mult

Bandă rulantă

De câtă vreme mergem așa? a întrebat ea Nu știu, de câteva zeci de ani, răspunse el. La început eram împreună, am plecat din același loc. Apoi, nu știu.. Erau doi oameni pe benzi rulante separate, mergând în aceeași direcție, cu aceeași viteză. Nu știau să își vorbească. Comunicau, dar altfel. Nu se vedeau când […]

Citeşte mai mult

Despre grădini ”cu poezie”

Locuiesc într-o casă veche din zona veche a Ploieștiului. Îmi plac casele vechi. Nu a fost alegerea mea dar mi s-a potrivit. Ca așa se așează uneori lucrurile, singure. Îmi plac casele vechi. Casele cu multe straturi de zugrăveală. Cu vopseaua ferestrelor scorojită. Cu poarta scârțâindă. Cu gardul strâmb. Pentru că sunt pline de povești. […]

Citeşte mai mult

Poveste mov

Povestea mea este mov din cauza mirosului; în sensul că miroase „a mov”. Nu este o poveste cu început, mijloc și sfârșit ci, mai degrabă, o înșiruire de senzații. Senzația de lumină orbitoare a Marsiliei și de furnicar uman sufocant. Senzația umbrei platanilor adunați în mici piețe în Avignon. Senzația gustului de muștar care se […]

Citeşte mai mult

Povești cu zâne

Am cunoscut un tip care trăiește într-un tort. Cel puțin așa susține. Mi-a dăruit o măslină ca pe o perlă crescută în copac. Și niște frunze de busuioc, să îmi poarte noroc. Îmi zice Zâno, așa, cu ”o” de la vocativ și mie îmi place. Cică are un nuc dar eu am o senzație că […]

Citeşte mai mult

Dorințe

  Unele dorințe sunt vechi cât de acum până într-un timp vag al copilăriei noastre. Nu știi exact când s-a născut și  nu se cristalizează decât la un moment dat, unul precis, într-o anume zi, pe care o știe doar ea. Eu am dorințe mari și dorințe mici, dorințe zilnice și dorințe pe viață, am […]

Citeşte mai mult

Aventuri minuscule

Am învățat despre asta într-o carte în care toate erau în minuscul, până și iubirea. Vorbea despre un ins cam ca mine, autist la ritmul lumii, despre un pisoi care fugea tot timpul de veterinară, despre un bătrân care era pe moarte și nu a mai murit, despre un țicnit care suferea de dorul viitorului, […]

Citeşte mai mult

Oameni stricați

Îmi plac oamenii “stricați”. Purtătorii de cicatrici. Oameni defecți, cu soarta strâmbă. De toate vârstele, națiile, culorile. Oamenii care-și cară tristețea în mers, în brațe, în surâs. Oamenii fericiți sunt banali. Nu or să te surprindă niciodată cu nimic. Surâsul lor este alcătuit din dinți. Este perfect. Dus regulat la dentist. Spălat de cel puțin […]

Citeşte mai mult

A zis doctorul să scriu

Da. Cică să scriu orice. Nu contează dacă greșesc. Nici nu contează ce scriu. Doar să o fac. M-am gândit serios la treaba asta. Odată a funcționat, mai devreme, când eram eu mai tânără și mai înțeleaptă. Aveam un jurnal cu foi aspre și un pix mișto. Și scriam noapte de noapte. Nu mai știu […]

Citeşte mai mult